Ana Ispas

N. 6 Martie 1939, Scornicești-Olt Ana Ispas si-a început cariera artistică în anul 1955 alături de Orchestra de Muzica Populară "Doina Argeșului" din Pitești, când prin concurs a fost angajată la acest prestigios ansamblu. A fost descoperită de dirijorul și violonistul Alexandru Busuioc, în satul său natal, Scornicești. Cântă din fragedă pruncie, încurajată și îndrumată de către învățătorul și cunoscutul animator al vieții cultural-artistice din satul natal al lui Nicolae Ceaușescu, dascălul Constantin Rădulescu. După ce se va impune pe plan național, împreună cu acest minunat și destoinic ansamblu argeșean, tânăra și talentata solistă Ana Ispas, se va simți atrasă de cetatea de scaun a Olteniei, așa că de la "Doina Argeșului" va pleca, tot prin concurs, la nou înființatul ansamblu profesionist craiovean "Nicolae Bălcescu", pentru ca apoi să reușească, în urma altui concurs, în cadrul Orchestrei profesioniste bucureștene "Barbu Lăutaru". Pornind să cucerească inimile spectatorilor din toată țara, alături de această prestigioasă formație din capitală, Ana Ispas se va bucura încă de la început de prietenia și sfaturile inegalabilei Maria Tănase, care i-a permis și interpretarea unor piese lansate de ea. Dotată cu voce caldă și cu vigoare, cuceritoare prin aspectul său fizic, va reuși să se impună într-o vreme când nu existau microfoane, lăsându-ne și astăzi cântecele sale plăcute, dintre care amintim: Cine-a zis dorului, dor; De când m-a aflat mulțimea; Busuioc, floare cătată; De-ai fi, lună, vorbitoare; Bate vântul de la munte; Mă dusei să cânt în codru; Ia mai cântă cucule; De-ai știi, neică, ce e dorul; etc !